Randi Bertholet este voluntară în adăpostul „Humane Society” de mai bine de şapte ani. Ea a fost una dintre primele persoane care au interacţionat cu Hunter după ce viaţa lui s-a schimbat complet.
„Când am ajuns la canisa lui Hunter, la început nici nu am văzut un câine acolo, până nu m-am uitat într-un colţ. L-am văzut îngheţat de frică, încercând să pară invizibil”, povesteşte Randi. „M-am aşezat imediat pe podea, m-am îndepărtat de el, aşteptând să vină spre mine. După câteva minute s-a apropiat de mine, dar cu prudenţă.”
Dându-şi seama că Randi ar putea fi de încredere, Hunter a fost copleşit de mâhnire în braţele ei.
Randi a împărtăşit filmarea care surprinde acel moment delicat cu mesajul: „V-aţi întrebat vreodată cum arată o inimă frântă? Ei bine, iat-o!” (video):
Randi nu putea face mare lucru pentru a-l consola pe Hunter. Avea toate motivele să fie supărat în legătură cu ceea i se întâmplase.
„Am avut mari emoţii pentru el”, mărturiseşte tânară. „Am plâns în acea noapte în timp ce stăteam întinsă în patul meu cald cu câinii mei, gândindu-mă la el că este singur şi speriat”.
După postarea videoclipului de mai sus, mulţi au aflat despre situaţia tristă a lui Hunter. Şi când s-a dat vestea, au început să apară o mulţime de oferte de adopţie. Deci, cu puţin noroc, Hunter nu va mai sta mult fără dragostea, compania şi angajamentul pe care fiecare câine le merită.
„Nu m-am gândit niciodată că videoclipul meu va capta atâta atenţie”, a spus Randi. „Dar sunt foarte fericită că s-a întâmplat aşa”
Din păcate, povestea lui Hunter este departe de a fi una izolată. Mulţi oameni îşi văd animalele mai mult ca pe nişte accesorii de unică folosinţă decât membri cu drepturi depline ai familiei lor – iar adăposturile din întreaga lume sunt pline cu câini şi pisici ce au fost abandonaţi cu cele mai penibile scuze sau pretexte.
Randi vrea ca experienţa sa cu Hunter să îi inspire pe aceşti oameni să se răzgândească.
„Sper că acest lucru îi va arunca pe aceşti oameni în realitatea prin care trec câinii atunci când stăpânii lor îi părăsesc”, a spus ea. „Poate că pentru ei nu sunt decât ‘nişte ochi care nu văd şi o inimă care nu simte’. Dar am vrut să vadă toată lumea că aceşti câini sunt cu adevărat înspăimântaţi, confuzi şi devastaţi când familia, viaţa şi casa pe care le-au avut, nu mai există şi nu ştiu de ce.”
Ţi-a plăcut acest articol?
