Emma i-a dat un nume demn şi pe care îl merita. Ea a decis să-l numească pe câinele senior Earl.
Când Earl a ajuns în Oregon şi s-a întâlnit cu mama lui adoptivă, aceasta a putut vedea că starea lui de sănătate era mai rea decât a crezut iniţial. Femeia a încercat să-l facă să mănânce, dar patrupedul nu avea poftă de mâncare. Mai ales când Emma a fost nevoită să îl hrănească cu seringa. Dar, din fericire, Earl a devenit mai puternic şi a reuşit să mănânce puţin în timp ce stătea culcat.
Apoi respiraţia lui Earl a devenit greoaie şi stomacul a început să se umfle. Trebuia să-l vadă imediat un veterinar! Acela a fost momentul când Emma a primit cele mai proaste veşti la care se aştepta: câinele avea insuficienţă cardiacă şi era timpul să se pregătească să-şi ia rămas bun. Următoarele 24 de ore au fost cruciale. Veterinarul i-a explicat că, dacă va supravieţui peste noaptea, exista o rază de speranţă! Şi ce credeţi? A reuşit să treacă peste acest obstacol!
A doua zi dimineaţă, Emma a coborât să-l vadă pe Earl şi el a întâmpinat-o cu bucurie, dând energic din coadă. În câteva ore se simţea mult mai bine şi era gata să joace. Revenirea lui a fost miraculoasă.
Veterinarul era de părere că Earl probabil mai are o lună de trăit. Dar au trecut 7 luni de atunci şi Earl continuă să fie puternic şi să înfrunte toate greutăţile.
Există atât de multe animale în vârstă care au nevoie de o casă. Ele sunt adesea ignorate. Puteţi discuta cu prietenii şi familia dacă sunt dispuşi să adopte un animal de companie.
Spuneţi-le că animalele în vârstă reprezintă un plus minunat în viaţa oricărei familie. Chiar merită să-şi trăiască zilele simţindu-se iubite şi apreciate.
Ţi-a plăcut acest articol?
