Mulţi dintre localnici au încercat să-i ofere câinelui un nou cămin, dar el întotdeauna se întoarce la troiţa ridicată în memoria fostului său proprietar. Văzând că bietul animal revine mereu în acel loc, sătenii i-au improvizat un mic adăpost. Totodată, oamenii se asigură zilnic ca patrupedului să nu-i lipsească hrana şi apa proaspătă.
Deşi numele câinelui nu a fost dezvăluit, unii îl numesc „Hachikō de Nefpaktia”. Numele este un tribut adus celebrului câine din Japonia. Pentru cei care nu cunosc povestea, Hachikō a fost un câine din rasa Akita Inu. A venit pe lume în 1923 şi a aparţinut lui Hidesaburō Ueno, profesor la Universitatea din Tokyo. Cei doi erau inseparabili. Martorii susţin că Ueno şi-a tratat câinele ca pe propriul său fiu.
În fiecare zi, când Ueno venea acasă de la serviciu, Hachiko îl aştepta în staţia de tren Shibuya. Din păcate, în 1925, Ueno a murit din cauza unei hemoragii cerebrale. Hachikō avea doar 2 ani, dar asta nu l-a împiedicat pe câinele loial să-şi aştepte în continuare stăpânul. Până la moartea sa, nouă luni mai târziu, Hachikō a mers în fiecare zi în gară, sperând să-l revadă pe Ueno.
Când Hachikō a murit, a fost îngropat lângă bunul său prieten Ueno. O statuie de bronz înfăţişându-l pe Hachikō a fost construită în gara Shibuya în anul 1934.
Alte cazuri similare
Au mai existat şi alte cazuri care amintesc de loialitatea câinilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), muncitorul Carlo Soriani, locuitor al comunei italiene Borgo San Lorenzo, a adoptat un câine rănit pe nume Fido. De-a lungul timpului, cei doi au stabilit o legătură de prietenie uimitoare. Astfel, Fido, după ce a învăţat rutina proprietarului, a început să-l aştepte pe Carlo în fiecare zi la staţia de autobuz. De acolo, cei doi mergeau împreună acasă. În 1943, când proprietarul a murit în urma bombardamentelor, câinele a continuat să meargă la staţia de autobuz aşteptându-l pe Carlo şi a făcut acest lucru timp de 14 ani. Fido a murit pe 9 iunie 1958 fiind îngropat lângă mormântul lui Carlo. O statuie de bronz în cinstea câinelui a fost ridicată în Piaţa Dante din comună. Construcţia monumentului a avut loc chiar în perioada în care patrupedul era în viaţă, în decembrie 1957.
O altă poveste faimoasă îl are în prim plan pe Ciobănescul German Constantin, care, la fel ca şi ceilalţi câini menţionaţi mai sus, a dovedit o loialitate ieşită din comun. Proprietarul lui Constantin şi soţia acestuia au murit într-un accident de maşină când se întorceau din luna de miere. Câinele a fost singurul supravieţuitor al tragediei. Fără odihnă, Constantin a aşteptat revenirea proprietarilor săi timp de şapte ani. Indiferent de condiţiile climatice sau de orice alt factor, câinele a fost de neclintit de la locul accidentului.
Distribuiţi dacă şi voi sunteţi de acord că patrupezii chiar sunt cei mai buni prieteni ai omului.
Ţi-a plăcut acest articol?
