Într-o zi cenuşie şi ploioasă, stăpânii l-au lăsat pe Hazel să iasă în grădină pentru a-şi duce la îndeplinire cele necesare. În ciuda ploii abundente şi a frigului, Hazel a decis să rămână afară mai mult de câteva minute înainte de a reveni în casă…
Potrivit Monicăi, stăpâna câinelui, totul a decurs conform rutinei lui Hazel până când câinele a venit acasă cu o surpriză neaşteptată. La un moment dat Hzel a început să privească fix spre un punct aflat în garajul casei; apoi s-a apropiat de acel loc lătrând.
Ceea ce nu ştia încă era faptul că în haosul garajului se afla un pisoi foarte mic, abandonat, care încerca să se ascundă de frig şi ploaie. Micuţul animal mieuna din toate puterile, lucru ce i-a atras atenţia lui Hazel. În loc să îl atace, să îl sperie sau pur şi simplu să îl ignore, Hazel a decis să ia pisoiul din adăpostul său improvizat şi să-l însoţească până la intrarea în casă.
Pisoiul mergea stânjenit prin ploaie în timp ce îl urmărea pe Hazel; câinele a făcut câţiva paşi şi apoi s-a întors pentru a se asigura că noul său prieten îl urmează. Când a ajuns acasă, pisoiul nu a reuşit să treacă de pragul de la intrare, aşa că Hazel l-a ajutat. Amândoi au mers direct să se încălzească în culcuşul lui Hazel. În tot acest timp, Monica era uluită – se părea că Hazel al ei adoptase un pisoi şi trebuia să ia o decizie: să păstreze micul ghem de blană sau nu? În cele din urmă, Sheeba, aşa cum a fost numită pisica, a rămas să trăiască fericită alături de Hazel şi de noii săi stăpâni.
Să mai zică cineva că prietenia dintre un câine şi o pisică nu poate exista!
Ţi-a plăcut acest articol?
