Falucho era un cadou de la tatăl lui Carlos oferit cu ani în urmă şi reprezenta un simbol al iubirii – aceeaşi iubire care leagă un tată de un fiu. Cei doi au trăit o mulţime de aventuri împreună şi, de asemenea, multe suferinţe: tatăl lui Carlos şi în acelaşi timp bărbatul care îi adusese împreună în această frumoasă prietenie, din păcate, a murit prematur, lăsând o mare durere în sufletele celor dragi. Prin urmare, Falucho era un „memento viu” al iubirii pe care Carlos a simţit-o pentru tatăl său.
Au trecut multe minute, ore, zile şi săptămâni până când Carlos şi-a putut îmbrăţişa din nou câinele. În cele din urmă, când toată speranţa părea pierdută, Carlos a primit vestea pe care o aştepta atât de mult: Falucho era bine şi urma să se întoarcă la el. Poate că răposatul său tată îi auzise rugăciunile, deoarece un bărbat pe nume José Acosta l-a contactat pe Carlos pentru a-l anunţa că i-a găsit câinele, cu 3 zile înainte de Anul Nou.
Carlos a trebuit să parcurgă mai mult de 100 km pentru a-și îmbrățișa câinele din nou câinele ce-i fusese furat. Nu a reușit să găsească persoana responsabilă pentru un gest atât de crud, dar realitatea este că nici nu-şi doreşte asta.
José Acosta, bărbatul care a găsit câinele, a fost înduioşat de povestea tristă a pierderii lui Falucho şi după ce l-a luat la el acasă, a avut grijă de patruped până a reuşit să-l contacteze pe Carlos. Omul ar fi putut obţine uşor recompensa generoasă pusă la bătaie de Carlos, dar nu a vrut nimic în schimb.
Cel mai important era că cei doi buni prieteni se regăsiseră – pentru bărbat nu conta că ar fi putut primi maşina lui Carlos drept recompensă!
O frumoasă poveste despre pierderea şi regăsirea celui mai bun prieten, care, din fericire, a avut un final fericit!
Ţi-a plăcut acest articol?
