La început câinelui i-a fost puţin teamă să se apropie de oameni atunci când a văzut lesa, dar a fost dispus să primească burger-ul delicios şi jucăriile moi pe care salvatorii i le-au oferit. După câteva minute de când i-au câştigat încrederea, Wilbur era gata să fie salvat.
Câteva momente mai târziu, Wilbur se urcă în maşină şi îşi sprijină capul în poala Loretei Frankonyte spre care se uită cu o privire care spune pur şi simplu „Mulţumesc”.
La scurt timp rănile lui Wilbur s-au vindecat şi acum îşi poate arăta bucuria în cele mai neobişnuite moduri. Se pare că iubeşte viaţa mai mult decât orice şi tot ceea ce-şi dorea era puţină dragoste şi un dram de afecţiune.
Ţi-a plăcut acest articol?
