De fiecare dată când auzeau zgomote, credeau că proprietarul lor se întorcea la ei. Au fost entuziasmaţi, emoţionaţi şi dezamăgiţi în repetate rânduri. Ce mod oribil de a trăi!
Singurul lucru care i-a ajutat a fost că se aveau unul pe celălalt. Ei s-au ghemuit în fiecare noapte ţinându-şi de cald şi s-au îmbrăţişat pentru a-şi arăta afecţiunea.
În cele din urmă, cineva a aflat despre aceşti pui. Un bărbat cu inima de aur a decis să-i ajute. Trăind într-o zonă defavorizată, avea foarte puţini bani, dar a venit, a reuşit să coboare în acel canal şi le-a adus mâncare şi apă. Când a văzut situaţia în care se aflau, a chemat de urgenţă un grup de salvare a animalelor. Nu-şi permitea să-i ducă la veterinar.
Salvatorii au sosit, dornici să ajute. Au fost atât de trişti să vadă cât de mici şi cât de bolnavi erau. Au reuşit să-l prindă pe unul dintre pui, dar celălalt s-a îndepărtat de ei. S-a oprit în repetate rânduri, uitându-se înapoi spre echipa de salvare de parcă îşi dorea ca voluntarii să-l urmeze.
Se părea că micuţul nu-şi dorea decât să-i conducă pe voluntari la cealaltă soră a lui. Cea care nu avusese puterea să reziste. Din păcate aceasta murise de foame şi din cauza temperaturilor scăzute. Chiar dacă nu mai respira, fratele supravieţuitor încearcă din toate puterile lui să o trezească cu labele.
S-a ghemuit lângă sora lui şi şi-a pus capul peste al ei. O scenă înduioşătoare, care a adus lacrimi în ochii voluntarilor. În cele din urmă au trebuit să scoată căţeluşul pentru a-l putea salva pe el şi pe celălalt frate al său. Erau profund mâhniţi că au ajuns mult prea târziu pentru cel de-al treilea pui.
Venise timpul să fie transportaţi la clinica veterinară unde urmau să primească ajutorul de care aveau atâta nevoie. Au fost consultaţi şi li s-au făcut analize pentru identificarea problemelor de care sufereau.
Erau infestaţi cu scabie şi din fericire nu era o problemă greu de tratat. Veterinarul a fost de părere că abandonul a fost ceea ce le-a provocat cel mai mult rău. De ce să nu faci ceea ce trebuie şi să-i dai în grija unui adăpost? Nu vom înţelege niciodată!
După câteva luni de tratament şi trăind într-o casă de plasament, puii sunt de nerecunoscut. Sănătoşi şi fericiţi, au fost adoptaţi de o familie iubitoare care i-a primit pe ambii fraţi laolaltă. După tot ceea ce au avut de înfruntat împreună, nimeni nu a vrut să-i despartă!
O mulţime de oameni au fost mâhniţi de modul în care au fost abandonaţi de crudul lor stăpân – dar totodată atât de recunoscători pentru că au fost salvaţi. Este adevărat că voluntarii au ajuns prea târziu pentru cealaltă soră, dar trebuie să ne concentrăm asupra binelui. Două vieţi au fost salvate şi acum prosperă!
Ţi-a plăcut acest articol?
