Experţii recomandă, în general, să nu ne apropiem niciodată de căprioare sau cerbi. Deşi sunt creaturi magnifice şi par a fi blânde, pot răni semnificativ o persoană. Dar pentru Mette, avertismentul nu a contat prea mult. Unei văduve, locuind într-o casă înconjurată doar de zăpadă… ce îi pasă de posibilele riscuri? Văzând cerbul cu coarnele sale impresionante, nu putea să nu se îndrăgostească de el. Pentru ea, nu reprezenta un animal sălbatic şi periculos, ci o fiinţă extrem de blândă.
Deci, într-o zi, femeia a decis să-i dea de mâncare…
Mette a luat o bucată de pâine şi a ieşit la fereastră, aşteptând cerbul. Când a sosit, animalul a început să-şi lungească gâtul pentru a ajunge la geamul de la care doamna îi întinse bucata de pâine. Animalul nu s-a temut şi a luat bucata de pâine direct din mâna lui Mette, încet şi delicat.
Dacă ajungi să hrăneşti un cerb în fiecare zi, trebuie să îi dai cel puţin un nume, iar femeia a ales să-i spună Flippen. După prima întâlnire, nu era sigură dacă cerbul se va întoarce la ea… dar s-a dovedit că temerile sale nu au fost justificate.
În fiecare zi, Flippen se apropie de fereastra Mettei şi aşteaptă mâncarea lui preferată. De fapt, din primul moment, cerbul s-a întors să o viziteze pe femeie nu o dată, ci de două ori pe zi. În timpul unei drumeţii în munţi, o altă femeie pe nume Britt, a reuşit să imortalizeze cu telefonul mobil interacţiunea minunată dintre Mette şi „prietenul” său cel mai bun.
Astăzi, ea nu se mai simte singură şi adoră să primească vizitele zilnice ale lui Flippen… ce prietenie minunată!
Ţi-a plăcut acest articol?
