Acum câţiva ani, Cody Leightenheimer a trecut printr-o perioadă dificilă a vieţii sale.
Totul în jurul său s-a năruit când soţia sa a pierdut două sarcini la rând din cauza avortului spontan. Cody simţea că rămăsese cu o gaură profundă în inimă, pe care nimeni nu o va putea umple din nou.
Dar curând lucrurile aveau să se schimbe.
Cody Leightenheimer lucrează la o fabrică de pardoseli din lemn şi într-o zi a observat un căţeluş sleit de puteri care s-a apropiat de el.
Imediat, Cody şi-a dat seama că starea de sănătate a patrupedului nu era deloc bună. Cel mai probabil câinele era infestat cu purici şi malnutrit.
„S-a apropiat de mine şi m-a privit fix cu ochii lui mari”, îşi aminteşte Cody.
Lui Cody i s-a făcut imediat milă şi i-a oferit ceva mâncare.
După ce a primit alimentaţie corespunzătoare, câinele s-a arătat mulţumit şi satisfăcut pentru moment.
Căţelul a tras un pui de somn în biroul lui Cody înainte de a fi dus la veterinar.
„L-am dus la medicul veterinar şi toată clinica s-a îndrăgostit imediat de el. Veterinarul a avut dificultăţi în identificarea rasei sale din cauza dimensiunilor pe care le avea. Ei au căzut de acord că este un Ciobănesc de Shetland, având vârsta undeva între 8 şi 12 luni, cu o greutate de 3,3 kg”, mărturiseşte Cody.
Din nefericire, puiul a fost diagnosticat cu lipsa auzului, infecţie la dinţi, ulcer gastric, cataractă şi o pupilă mai mică de la un traumatism provocat de un obiect contondent.
Cody a aflat că acest câine nu mai are mult de trăit. Medicul veterinar i-a dat trei luni până la un an de viaţă.
Dar, în ciuda acestei veşti extrem de triste, Cody şi familia lui l-au dus acasă – şi au început să-l trateze cu multă atenţie şi dragoste.
După o intervenţie chirurgicală la fistule, un regim medical strict, luni de răsfăţ şi o familie care îl iubea, „Toothless” (aşa cum fusese poreclit de fiica lui Cody în vârstă de cinci ani), a avut parte de cea mai frumoasă perioadă din viaţa sa.
Aceasta a fost, evident, prima dată când acest căţel a fost iubit şi îngrijit de o familie umană.
„Îi plăcea să fie hrănit cu linguriţa de către mama sa adoptivă, însă iaurtul grecesc era recompensa lui favorită”, îşi aminteşte Cody.
„Toothless” chiar s-a bucurat să alerge prin curte şi să se tăvălească prin zăpadă în timpul iernii.
S-a dovedit că „Toothless” nu era deranjat dacă era invitat să beneficieze de o şedinţă de înfrumuseţare.
Se apropia de Cody şi căuta să-şi arate recunoştinţa de fiecare dată când dorea să-i spună cât de mult îşi iubeşte noua sa familie.
El şi-a petrecut mult timp cu familia lui jucând tot felul de jocuri, dar preferatele sale erau jocurile cu cărţi.
Nu a lipsit de la nicio petrecere sau aniversare care a avut loc în cadrul familiei.
Într-un an, de exemplu, „Toothlees” a fost îmbrăcat şi pregătit cum se cuvine pentru serbarea Crăciunului!
El, de asemenea, îşi petrecea o bună parte a zilei dormind şi relaxându-se. Ce poate fi mai frumos decât să te odihneşti în sânul unei familii care te iubeşte şi te preţuieşte?!
În ciuda perioadei scurte petrecute alături de aceşti oameni minunaţi, „Toothless” a stabilit o legătură puternică cu noua sa familie.
A avut o viaţă grea şi plină de suferinţă, dar în cele din urmă a meritat să ajungă în grija lui Cody şi a familiei sale.
Dar, din păcate, timpul se scurgea.
Fotografia de mai jos a fost surprinsă cu doar câteva zile înainte ca „Toothless” să plece într-o lume mai bună.
În ciuda trecerii sale în nefiinţă, „Toothless” va avea întotdeauna un loc special în inima familiei sale.
Doctorii i-au spus că ar mai avea de trăit între trei luni şi un an, însă „Toothless” a rezistat cu îndârjire până la capăt, bucurându-şi familia cu prezenţa lui minunată în fiecare zi.
„Am privit cum cel mai bun prieten, cel mai iubitor animal de companie şi cel mai curajos luptător pe care l-am întâlnit vreodată s-a cufundat într-un somn profund, în timp ce soţia mea şi cu mine îl ţineam de lăbuţă”, a scris Cody.
Cody speră din tot sufletul ca el şi familia lui să-i fi oferit îndeajuns de multe momente frumoase care să fi şters răul şi abuzurile pe care le îndurase până atunci.
Am încercat din greu să nu plâng – dar nu am putut să nu vărs o lacrimă când am citit aceste rânduri.
Mulţumiri familiei lui Cody pentru că că l-aţi primit în casa voastră şi l-aţi iubit aşa cum merita. Cu siguranţă ultimul an petrecut alături de aceşti oameni minunaţi a însemnat mai mult decât orice îndurase până atunci!
Nu este niciodată prea târziu să ajutăm un câine aflat în nevoie aşa cum ne demonstrează şi această poveste!
Fie că este vorba despre un pui sau un câine aflat în ultima perioadă a vieţii, toţi merită să ştie ce înseamnă să fie iubiţi şi îngrijiţi.
Distribuiţi această poveste emoţionantă cu toţi iubitorii de animale pe care îi cunoaşteţi, astfel încât mai mulţi oameni să afle despre prietenia minunată dintre Cody şi Toothless.
Ţi-a plăcut acest articol?
