Era o zi de aprilie când Danielle se afla la un curs de perfecţionare într-o localitate învecinată, iar Scott rămăsese cu copiii la reşedinţa lor din Durand, Michigan.
„Scott m-a sunat şi am observat că avea dificultăţi în articularea cuvintelor”, îşi aminteşte Danielle.
„Mi-a mai spus că are o durere de cap puternică şi că ceva nu este în regulă.”
Atât Danielle, cât şi Scott, au apelat numărul de urgenţă, iar o echipă medicală a sosit rapid pentru a-l transporta pe Scott la spital.
„Când echipajul medical l-a urcat pe Scott în ambulanţă, tensiunea arterială i-a crescut, provocându-i lichid în plămâni”, a spus Danielle.
„A fost foarte, foarte rău”, a adăugat Danielle înainte de a lua o pauză lungă, admiţând: „Uneori îmi este atât de greu să vorbesc despre asta”.
Paramedicii au fost nevoiţi să-l intubeze pe Scott în ambulanţă.
Când bărbatul a ajuns la spital, doctorii au sfătuit-o pe Danielle să-i cheme pe ceilalţi membri ai familiei.
I-au mai spus că sunt şanse destul de mari ca soţul ei să nu mai supravieţuiască până a doua zi.
„Nivelul său de oxigen din sânge era de 60-70%. Mi-au spus că ar fi trebuit să fie peste 90%”, povesteşte Danielle.
Scott a suferit un anevrism cauzat de o malformaţie arterio-venoasă în apropierea creierului.
Anevrismul, pe care îl avea din naştere, i-a cauzat un accident vascular cerebral.
Când chirurgii au încercat să oprească hemoragia intracraniană, Scott a suferit în mod tragic un atac de cord în timpul procedurii, potrivit Health Beat.
„Inima lui s-a oprit pentru câteva clipe”, a spus Danielle. „Lucru care i-a afectat şi mai mult nivelul de oxigen”.
La o săptămână după intervenţia chirurgicală, Scott era incapabil să răspundă sau să urmeze indicaţii.
Doctorii era foarte sceptici şi i-au spus soţiei că nu se va mai trezi. Danielle a fost informată că soţul ei nu-şi va recăpăta cunoştinţa şi că nu va mai fi niciodată aşa cum îl ştia, cu alte cuvinte să nu mai spere că o va mai săruta sau că-i va mai spune vreodată că o iubeşte.
„Mi-au spus să-l las să plece”, mărturiseşte Danielle.
Dar ea a refuzat să creadă în pronosticul lor devastator.
Iar Danielle ştia ceva ce nici măcar doctorii nu ştiau – puterea spiritului lui Scott.
În loc să tragă aparatele din priza şi să-şi i-a rămas bun, Danielle s-a aplecat să-l sărute pe soţul ei muribund.
Când şi-a lipit buzele de cele ale soţului său lipsit de viaţă, a simţit ceva la care nu s-ar fi aşteptat: Scott a reacţionat, sărutând-o la rândul său.
Poate că Danielle doar şi-a imaginat, recunoaşte ea. Dar acel mic semn a fost suficient pentru ca ea să creadă, suficient pentru a menţine aparatele conectate şi pentru a le schimba celor doi soţi viaţa pentru totdeauna.
Privind înainte plină de speranţă, Danielle s-a luptat să-l ţină pe Scott conectat la aparate, hotărâtă să dovedească tuturor că soţul ei se va recupera.
Iar aşteptările ei nu au fost în van. După cinci săptămâni de recuperare pulmonară, Scott nu mai avea nevoie de nimic care să-l ajute să respire.
„Acela a fost momentul când am reuşit să le dovedesc tuturor (că se poate recupera)”, a spus Danielle.
“Este muzician, aşa că aş dori să-i aduc o chitară. Ar putea zdrăngăni coardele. Doctorii au spus că este doar un gest reflex. L-am rugat să schimbe notele şi el a făcut-o.”
Danielle ştia că dacă Scott ar încerca să vorbească cu ea, nu ar fi în stare să o facă din cauza traheotomiei sale, o incizie în trahee făcută pentru a-i uşura respiraţia.
Apoi fără să stea pe gânduri, Danielle i-a acoperit inciza creată în gâtul lui Scott – iar el a început să vorbească cu ea.
„I-am acoperit traheea şi a început să vorbească cu mine”, a spus ea.
„Primele lui cuvinte au fost ‘Te iubesc’, şi ‘Dă-mi medicamente pentru dureri’ Apoi, când medicii l-au întrebat, ‘La ce cânţi’, el a spus, ‘La un instrument.’”
Cu această dovadă incontestabilă a voinţei sale de a lupta, doctorii au început să creadă în Scott.
Curând a fost transferat la Spectrum Health’s Rehab and Nursing Center. Scott a sosit acolo cu o ambulanţă şi a petrecut şase zile pe săptămână în centrul de recuperare, vreme de 16 săptămâni.
Terapeuţii şi medicii au folosit terapia prin muzică, adesea în paralel cu şedinţele de recuperare a vorbirii, dar şi terapii ocupaţionale şi fizice, pentru a-l ajuta pe Scott să-şi recâştige mobilitatea şi coordonarea.
În cele din urmă, după 16 săptămâni extrem de dificile, Scott a revenit acasă – şi a făcut acest lucru pe propriile sale picioare.
„El a intrat pe o targă, abia mişcându-şi mâna dreaptă şi a plecat mergând pe jos ajutat de un cadru, cu o mână în aer strigând: ‘Să petrecem’”, a spus Danielle, extrem de recunoscătoare.
Danielle laudă personalul de la centrul medical pentru recuperarea rapidă a lui Scott.
„Au început să vorbească cu Scott ca şi cum el ar fi fost acolo şi nu ar fi avut nicio problemă medicală”, a spus Danielle, amintindu-şi modul în care terapeuţii i-a dat speranţa că îşi va reveni.
De asemenea, Danielle nu şi-a părăsit niciodată soţul. Ea i-a oferit sprijin, încurajare şi chiar dragoste atunci când a avut nevoie.
Danielle a crezut tot timpul că Scott se va recupera. Chiar şi atunci, în prima seară, când i-au spus să sune familia, ea nu s-a dat bătută. Nu şi-a imaginat nicio o clipă viaţa fără Scott.
Scott mai are un drum lung de parcurs până când îşi va reveni complet, dar progresează, pas cu pas.
„El cântă din nou la chitară. Bate la tobe. Iniţial nu putea să înghită pentru că a fost hrănit printr-un tub timp de nouă luni, dar acum poate mânca orice vrea”, a spus Danielle.
Cele mai mari miracole medicale se întâmplă atunci când credem cu adevărat în ele, iar cel mai bun lucru pe care îl poţi oferi cuiva este o şansă.
Personalul de la centrul de recuperare a făcut aceste lucruri, văzând în Scott bărbatul, soţul şi tatăl care este, în loc să fie tratat ca orice pacient de care puteau să scape cât mai repede posibil.
Prea mulţi oameni iau căsătoria ca atare, lepădându-se de acest legământ atunci când nu le mai este uşor sau convenabil.
Din fericire, Danielle Hawkins a făcut un jurământ de a-i rămâne alături soţului ei „la bine şi la rău, în bunăstare sau sărăcie”, şi a respectat aceste cuvinte, fără a renunţa niciodată la jumătatea ei.
Perseverenţa acestui cuplu este dovada că o legătură puternică poate depăşi chiar şi cele mai mari obstacole – iar intuiţia noastră poate fi mai exactă decât orice investigaţie medicală.
Vă rugăm să împărtăşiţi această poveste plină de inspiraţie pe Facebook!
Ţi-a plăcut acest articol?
