El continua să stea ghemuit, dorind să se ascundă de lume.
L-au ridicat cu grijă din locul în care zăcea şi în timp ce se îl duceau către casă, câinele încerca să stabilească contact vizual cu femeia. Chipul lui dulce şi micuţ continua să-l caute pe al ei, dar din păcate nu reuşea. Leziunea la cap îi făcea dificilă concentrarea. Încearcă să le mulţumească salvatorilor în felul său şi acest lucru este remarcabil.
De îndată ce veterinarul a putut să vadă câinele, l-a supus unui control amănunţit, explicându-le faptul că este prematur să tragă o concluzie în legătură cu însănătoşirea sa. Timpul este singurul care le va spune dacă îşi va reveni sau nu.
Trebuie doar să aibă răbdare. Poate că se va vindeca şi va duce o viaţă normală sau starea lui de sănătate se va agrava. La auzul acestor veşti, salvatoarea începe să plângă pentru că era deja îndrăgostită de căţeluş. El trebuie să lupte să trăiască şi să-şi revină! La final, patrupedul nu uită să-i mulţumească veterinarului oferindu-i multe sărutări.
Ajuns înapoi la casa salvatoarei sale, căţeluşul reuşeşte să mănânce, să bea apă şi să se joace. În fiecare zi face progrese şi semnele sunt bune! Cea mai bună parte este că atunci când se simte bine începe să dea energic din coadă. Câinele este atât de fericit, ceea ce înseamnă că nu mai suferă.
În câteva săptămâni, căţeluşul a făcut progrese extraordinare. Acum poate stabili contact vizual, iar vederea îi este mult mai bună. De fapt, veterinarul a spus că progresul puiului chiar l-a surprins! Micul războinic este atât de iubit şi ataşat de noii săi prieteni umani, încât salvatoarea sa refuză să se despartă de el (şi cine o poate învinui ?!)
Ţi-a plăcut acest articol?
