Acoperită de scabie şi total traumatizată, încă o zi petrecută pe stradă şi nu s-ar mai fi putut face nimic.
Nimeni nu făcuse nimic pentru a o salva, întrucât simpla ei apariţie era respingătoare, Una şi soţul ei au decis să depună toate eforturile pentru a-i oferi o ultimă şansă. De fapt, au fost nevoiţi să se confrunte cu criticile multora care nu înţelegeau cum ar putea primi un astfel de câine acasă.
„Suferind de râie severă, arăta mai degrabă ca un câine zombi decât ca un patruped normal. În plus, din cauza abuzurilor suferite pe stradă, era panicată şi agresivă” – îşi aminteşte Una.
La acea vreme, Una Geiger avea 3 câini în casa ei. Toţi salvaţi şi care în trecut au suferit traume din cauza tratamentului rău pe care l-au primit. Acest lucru a fost decisiv pentru ca Samara să simtă din prima clipă sprijinul celorlalţi, dar cu siguranţă avea un drum lung de parcurs până la însănătoşire.
Salvatorii se aflau într-o situaţie critică, atât din cauza stării grave de sănătate a căţeluşei, cât şi a traumelor profunde care erau greu de vindecat. Aşa că au decis să o vindece mai întâi cu băi medicinale, antibiotice şi tratându-i cu răbdare rănile de zi cu zi care o afectaseră în cel mai rău mod.
Din fericire, o dată cu trecerea timpului pielea aceea ruptă s-a vindecat, iar crustele au rămas un lucru din trecut. Dar încă mai exista cea mai dureroasă problemă: sechelele sale mentale. În acest caz, cuplul înţelept a decis să-i acorde tot timpul din lume pentru a-şi reveni.
„Cu toate acestea, ştiam că nu va deveni niciodată un câine normal. Problemele sale vizavi de oameni sunt prea mari. Este încă foarte timidă, nu-i place să fie atinsă şi purtatul lesei pare ceva imposibil. Dar ea merge alături de câinii noştri şi răspunde chiar mai bine la comenzi decât exemplarele dresate.” – a povestit Una la câteva săptămâni după salvare.
Samara a rămas cu cicatrici vizibile pe faţă, care îi servesc drept amintire a trecutului ei. Dar sufletul ei se vindecă şi face paşi minusculi care reprezintă succesul muncii salvatorilor săi.
După doi ani de la salvare, progresele sunt remarcabile şi acum are un zâmbet mare pe faţă. Iar atunci când se aştepta cel mai puţin, s-a întâmplat un miracol care a lăsat-o pe Una cu lacrimi în ochi.
„Samara m-a lăsat să o mângâi pentru prima dată. Am reuşit să îi ating capul şi bărbia, iar ea părea fericită. Şi cine ştie, poate, într-o zi, se va urca lângă soţul meu sau lângă mine pe canapea.” – a conchis femeia.
Transformarea sa incredibilă demonstrează puterea iubirii şi a compasiunii de a „repara” inima rănită şi corpul frânt ale unui biet animal care la prima vedere nu mai avea nicio şansă.
Ţi-a plăcut acest articol?
