Se numeşte Lass, are aproximativ 7 ani şi, deşi nu este un câine recunoscut oficial pentru asistenţa persoanelor cu dizabilităţi, a învăţat să facă această „treabă” cu o precizie deosebită pentru stăpânul său, Mariano.
Bărbatul suferă de Alzheimer de ceva timp, iar evoluţia bolii se înrăutăţeşte inevitabil în timp. Câinele Lass a fost alături de el încă din stadiile incipiente şi, deşi problemele nu erau încă prea evidente la Mariano, Labradorul a înţeles imediat că poate face multe pentru a-l ajuta.
Un scurt curs de dresaj de bază a fost suficient pentru a-l face pe Lass să înţeleagă cum poate fi de folos. În timpul plimbărilor sale, Mariano şi-a pierdut deseori orientarea şi nu a putut să se întoarcă acasă. Cu ajutorul prietenului său credincios, însă, bărbatul a găsit întotdeauna calea cea bună, evitând să se piardă şi să fie în pericol.
Câinele a învăţat literalmente să-l aducă pe Mariano acasă, singur şi fără ca cineva să-l dreseze în acest sens. Nu este deloc o sarcină simplă, dacă luăm în considerare faptul că străzile din zona în care locuiesc cei doi sunt foarte asemănătoare şi nu facilitează orientarea.
Când Mariano a greşit drumul sau a încercat să intre într-o casă care nu era a lui, Lass l-a împiedicat imediat, aducându-l înapoi pe calea cea bună. Aşa a înţeles şi Carlos, fiul bărbatului, că poate fi încrezător în abilităţile lui Lass şi că poate să-şi lase tatăl în compania câinelui.
Din păcate, astăzi cei doi ies mai rar la plimbare, din cauza agravării bolii lui Mariano. Cu toate acestea, Lass continua să fie mereu aproape de el, lucru care pentru Mariano constituie o „terapie” incredibilă împotriva depresiei.
Sprijinul emoţional pe care Lass îl oferă stăpânului său este imens şi va rămâne aşa pentru totdeauna. Un câine minunat, premiat şi de medicii veterinari din Madrid pentru că i-a făcut viaţa lui Mariano mai sigură. Fiecare dintre noi ar trebui să avem alături un prieten ca acesta!
Ţi-a plăcut acest articol?
