Acesta a fost şi cazul lui Stephanie George din New Lenox, Illinois, până când o problemă cu asigurarea medicală a făcut-o pe viitoarea mamă să întrerupă ecografiile între cea de-a 20-a şi cea de-a 30-a săptămână de sarcină.
A trebuit să aştepte zece săptămâni între ecografii. Este de la sine înţeles că acest lucru i-a provocat o stare adâncă de nelinişte şi s-a dovedit că avea toate motivele. Ulterior a aflat că micuţul avea defecte severe.
„Eram în timpul unei vizite medicale când ne-au spus că cel mai probabil copilul are un fel de sindrom şi nu avem altă variantă decât să continuăm cu sarcina. Îmi amintesc că am fost foarte supărată, ‘nu aveţi de ales decât să continuaţi’. De parcă ar fi hotărât deja că era ceva nepotrivit ca viaţa lui să continue dacă am fi ştiut mai devreme”- a declarat Stephanie pentru Love What Matters.
Stephanie a fost în cele din urmă informată de către medici că fiul ei, probabil, suferea deja de insuficienţă cardiacă şi că ar trebui să fie pregătită pentru orice.
În cele din urmă, a întâlnit un medic care i-a dat puţină speranţă. Acesta l-a diagnosticat pe fiul ei cu „Orificiu dublu al ventriculului drept”, „Tetralogia Fallot (TF)”, „Defect septal ventricular (ceea ce înseamnă o gaură în peretele care separă ventriculele)” şi „Stenoză pulmonară”.
Sarcina ei a continuat să aibă complicaţii, iar momentele ulterioare naşterii nu au fost diferite.
Sebastian a venit pe lume la 37 de săptămâni de sarcină, când avea doar 1.75 kilograme şi 38 centimetri lungime. „Am auzit trei lucruri când a ieşit: ‘El este aici!’, ‘Respiră’ şi ‘Are foarte mult păr!’ Ce moment plin de bucurie!”, a exclamat Stephanie.
„Şi spun ‘moment’ – pentru că bucuria nu a durat decât câteva clipe. Peste câteva minute i-au introdus un tub pentru a putea respira, iar după aceea, echipa de cardiologi l-a luat în timp ce eu îmi reveneam din anestezie. Nu aveam nicio idee despre cum va arăta viitorul şi nimic nu ne-ar fi putut pregăti pentru trauma pe care am trăit-o în următoarele 100 de zile”.
În toate acele zile au primit diagnostic după diagnostic prin care li se reamintea că micuţul va avea o calitate minimă a vieţii.
După ce a suferit o intervenţie chirurgicală, copilul lor a fost în cele din urmă diagnosticat cu Sindromul Cornelia de Lange care apare la 1 din 10.000 până la 1 din 30.000 nou-născuţi vii.
Acest lucru însemna că nu va auzi niciodată, că va avea posibile probleme de vedere şi o incapacitate de a merge sau de a vorbi vreodată.
Dar în adâncul inimii ei, Stephanie ştia că fiul său va depăşi toate aceste obstacole. În timp ce doctorii continuau să-i enumere toate neajunsurile pe care micuţul le va întâmpina, Stephanie se concentra pe toate lucrurile pe care băieţelul său le va putea face.
„Nu mi-au spus că zâmbetul lui ar lumina orice încăpere. Şi că personalitatea lui ar fi atât de benefică pentru oricine se întâlneşte cu el, chiar şi cu străinii. Are un mod de a face oamenii să se simtă împăcaţi. Nu mi-au spus despre toate lucrurile pe care le-aş învăţa pentru a putea să îl îngrijesc. Şi cu siguranţă nu mi-au spus că ne va învăţa tot ce nu am ştiut că trebuie să învăţăm; cum ar fi răbdarea, înţelegerea, recunoştinţa, umilinţa, toleranţa, dezinteresul şi să nu regretăm nici măcar o singură zi”, a mai spus Stephanie.
Fiul lor are acum 1 an şi continuă să sfideze aşteptările medicilor. În ciuda defectelor congenitale cardiace, a encefalopatiei şi sindromului Cornelia de Lange, Sebastian este un luptător şi la fel este şi familia sa, în timp ce băieţelul continuă să fie o sursă de inspiraţie pentru toată lumea.
Distribuiţi acest articol cu prietenii şi familia pe Facebook!
Ţi-a plăcut acest articol?
