Dragă domnule doctor,
am apelat la ajutorul dumneavoastră în cea mai grea perioadă a vieţii mele. Eram neliniştită, îngrijorată, disperată, nu ştiam nimic despre fetiţa mea şi speram că voi afla ceva de la dvs. În loc să mă încurajaţi şi să fiţi aproape de mine, mi-aţi sugerat să fac avort. Eu şi familia mea îi dădusem deja copilului un nume şi la acea vreme m-aţi întrebat dacă am înţeles cât de mult ar scădea calitatea vieţii noastre cu o fiică cu sindrom Down. De asemenea, ne-aţi sugerat să regândim alegerea de a continua sarcina.
Cel mai greu moment din viaţa mea devenise imposibil de trăit pentru că nu mi-aţi spus adevărul, că fetiţa mea era perfectă. Nu sunt furioasă şi nici amărâtă, sunt doar tristă. Tristă că aceste mici inimi nu vă umplu viaţa de miracole. Tristă că miracolul vieţii lor nu vă face să ezitaţi de fiecare dată. Tristă pentru că aţi greşit spunând că un copil cu sindrom Down ne-ar scădea calitatea vieţii. Şi doar gândul că acest sfat l-aţi putea „recomanda” şi altor viitoare mame, îmi frânge inima. Mai presus de toate, sunt tristă pentru că nu o veţi cunoaşte niciodată pe fiica mea Emersyn.
Vedeţi dumneavoastră, Emersyn nu numai că ne-a îmbunătăţit viaţa, ci i-a făcut mai buni pe toţi cei care au cunoscut-o. Ea ne-a dat o bucurie şi un scop imposibil de exprimat, ne-a oferit cele mai frumoase zâmbete şi cele mai dulci sărutări primite vreodată, ne-a deschis ochii spre adevărata frumuseţe şi puritate a iubirii. Mă rog ca nicio altă mamă să nu treacă prin ceea ce am trecut eu şi sper că veţi putea vedea în fiecare ecografie ceea ce vedem noi acum: dragostea pură şi frumuseţea. Sper, de asemenea, ca atunci când veţi descoperi următorul prunc cu sindrom Down dormind frumos în pântecele mamei sale, să îi puteţi spune că bebeluşul ei este perfect.
Ţi-a plăcut acest articol?
