Timp de două ore de la naştere, bebeluşul, pe nume Jaime, a fost ţinut sub observaţie. Deşi a fost declarat mort, în mod evident mama simţea că era ceva special la el. Părea să dea mici semne de viaţă şi atunci Kate a decis să-şi pună laptele matern pe deget, încercând să-l hrănească cu propriile mâini. Apoi s-a întâmplat ceva surprinzător: bebeluşul a primit laptele şi a continuat să prindă viaţă, părând din ce în ce mai viu.
Nimănui nu-i venea să creadă ce se petrece. Jamie îşi recapăta încet cunoştinţa şi întinsese mâna lui mică pentru a prinde degetul mamei sale, până când în cele din urmă a deschis ochii mişcând uşor din cap. Copilul era în viaţă!
În ciuda nedumeririi generale, familia şi personalul medical au asistat la un caz de „revenire la viaţă” realizat prin căldură şi contactul direct cu corpul mamei. Acest lucru este cunoscut drept „metoda cangur”, o practică prin care – în special în cazul bebeluşilor prematuri, precum Jamie – contactul cu pielea şi căldura mamei pot avea efecte benefice asupra copilului. Un fel de „incubator natural”, aşadar, alături de persoana care, luni întregi, poartă pruncul în pântece şi care poate reprezenta prin însăşi prezenţa sa un remediu real.
Metoda cangurului nu este o metodă neîntemeiată, ci o modalitate de a oferi naturii o nouă şansă, profitând de cel mai simplu lucru care există: căldura maternă. Nimic nu diminuează faptul că povestea lui Kate şi a micuţului Jamie este absolut uimitoare. Copilul a avut noroc, dar parcă natura a vrut să ofere tuturor o altă demonstraţie minunată a măreţiei şi puterii sale.
Sursă:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8953998/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15060238/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12725547/
