Ar fi uşor să spunem că Jessica Gentry a făcut-o pentru a obţine un loc de muncă mai bine plătit, sau, pur şi simplu, pentru că pasiunea ei pentru predare s-a epuizat în ultimii 12 ani. Ar fi uşor, dar nu ar fi corect. Tânăra educatoare a explicat într-o postare devenită acum virală, cele 5 motive reale care au determinat-o să părăsească această profesie.
Părinţii. Se spune adesea că copiii de astăzi „s-au schimbat”. Ei bine, nu este cazul: copiii sunt încă copii, părinţii s-au schimbat radical şi, împreună cu ei, societatea în care trăim. Copiii sunt doar victime nevinovate. Părinţii de astăzi lucrează multe ore pe zi, sunt consumaţi literalmente de dispozitivele electronice – fie că sunt telefoane mobile, computere sau tablete – şi îşi lasă adesea copiii în situaţii instabile, în care suferă de lipsa unui părinte atent şi, desigur, de influenţa rea a mass-media. Deci, să nu mai deturnam atenţia de la adevăratele probleme ale acestei societăţi.
Relaţiile interumane sacrificate pentru a face loc tehnologiei. De parcă nu ar fi fost deja destul de dificil pentru copiii noştri să înveţe să înţeleagă mai bine comportamentele şi semnalele sociale corecte, şcoala începe să contribuie şi mai mult la deteriorarea acestora, împingându-ne din ce în ce mai puternic spre utilizarea tehnologiei în orice situaţie. „Am uitat de elementele de bază ale construirii relaţiilor şi ale învăţării practice. Copiii deja nu mai pot citi şi interpreta corect indicaţiile sociale şi se comportă necorespunzător în majoritatea cazurilor”, spune Gentry ironic. Se pare că predarea nu mai depinde de cât de bine gestionăm şi învăţăm copiii, ci mai degrabă de capacitatea noastră de a utiliza tehnologia.
Şcoala se concentrează pe tehnologie, scăzând orele de predare la clasă versus cursuri de formare. „Deoarece abordarea noastră tehnologică nu pare să funcţioneze, profesorii au neapărat nevoie de mai multă formare”, scrie Gentry în postarea sa. Pentru a ţine pasul cu cererea, şcolile au intensificat cursurile de instruire pentru a actualiza profesorii cu privire la noutăţile tehnologice în detrimentul orelor petrecute în clasă cu copiii.
Profesorii sunt la mila părinţilor. Pe vremuri, părinţii şi profesorii formau o echipă, gata să se implice şi să dea totul pentru binele elevilor şi copiilor lor. Astăzi, această complicitate nu mai există: mai degrabă decât să acţioneze ca adulţi responsabili şi să se prezinte ca o figură de referinţă care indică drumul unui copil, există o tendinţă tot mai mare de a pune în mişcare o rivalitate acerbă.
Bunăstarea mentală şi fizică. A face faţă certurilor şi a face faţă copiilor neliniştiţi implică acumularea unui volum imens de stres, cu care profesorul încă se confruntă curajos zi de zi, conştient că toţi acei copii merită mai mult decât ceea ce primesc. Dar când, în loc să primească sprijin, aude „nu-i lăsa să te distragă” – ea, care tot ce a făcut a fost să-i înveţe pe copii pasiunea ei – atunci intervine descurajarea.
Jessica Gentry nu şi-a părăsit slujba de educator ca să meargă şi să câştige bani în altă parte, ci să înceapă serios să-şi facă treaba acasă, împreună cu copiii ei, dedicându-le mai mult timp pentru că „totul de acolo începe”. Cuvintele sale, atât de pasionale şi oneste, au fost împărtăşite de peste 173.000 de ori, adunând o mulţime de laude din partea profesorilor şi a părinţilor, dar şi din partea noastră.
Ţi-a plăcut acest articol?
