Tatăl îşi priveşte fiica de 2 ani făcând o criză de furie în public fără să se supere: o lecţie pentru toţi părinţii

Justin Baldoni se afla la cumpărături cu soţia, fiica şi tatăl său când, deodată, fetiţa s-a aruncat pe jos plângând şi ţipând, într-un acces de furie. Emily, soţia lui Justin, a reuşit să surprindă întregul moment: Justin şi tatăl său urmăresc copilul aruncându-se pe podea, fără să-şi facă griji despre ce ar putea crede oamenii din jurul lui. Bunicul fetiţei zâmbeşte, în timp ce Justin o priveşte cu un calm cu adevărat de invidiat. În acest sens, actorul a distribuit un mesaj important pe profilul său de Facebook:

„Emily a avut această reacţie la supermarket şi a devenit fotografia mea preferată cu mine şi tatăl meu, doi bărbaţi, uniţi de o dragoste necondiţionată unul pentru celălalt şi pentru ultima sosită în familia noastră pentru care am face orice. Şi eu am făcut acelaşi lucru în copilărie. Tatăl meu m-a învăţat atât de multe lucruri despre ce înseamnă să fii bărbat, dar cred că această imagine este mai grăitoare decât o mie de cuvinte. Mă simt confortabil chiar şi atunci când situaţia nu este. Nu există părinţi perfecţi, dar ceea ce m-a învăţat tatăl meu este că nu trebuie să faci educaţie pe baza a ceea ce cred alţii.”

Actorul a continuat spunând: „Tatăl meu m-a făcut mereu să exprim ceea ce sunt pe dinăuntru, chiar şi în public, deşi uneori era jenant. Nu-mi amintesc să-l fi auzit spunând lucruri precum ‘Nu mai plânge!’ sau ‘Mă faci să îmi fie ruşine’. Şi abia acum înţeleg cât de importantă a fost această atitudine pentru dezvoltarea mea pe plan emoţional. Copiii noştri au atât de multe surse externe şi învaţă atât de multe lucruri, încât la un moment dat nu mai ştiu să gestioneze sentimentele şi stările. Încerc mereu să nu uit acest aspect şi să mă asigur că fiica mea ştie că e în regulă să exprime ceea ce simte. Pentru mine este în regulă dacă face o criză de furie în supermarket sau plânge în avion. Sunt tatăl ei, nimeni altcineva”.

Acest tată exemplar şi-a încheiat mesajul astfel:

„Nu trebuie să ne fie ruşine cu copiii noştri. Poate că toţi ar trebui să fim mai înţelegători şi mai răbdători şi cu noi înşine. Dacă ne-am permite să exprimăm tot ceea ce simţim, ca de exemplu, să plângem atunci când simţim nevoia, sunt sigur că ne-am simţi mai fericiţi şi mai veseli. Este ceva care cu siguranţă ar face bine lumii întregi.”

Voi sunteţi de acord?