Situaţia menţionată mai sus, destul de obişnuită, se întâmplă destul de acasă la Nacho Duque. Bărbatul are o fetiţă de câteva luni, care din păcate nu vrea să doarmă, mai ales noaptea. Anumiţi locatari ai condominiului, exasperaţi de zgomot, au compus un mesaj şi l-au lipit de uşa apartamentului. Reclamaţia sună cam aşa:
„Dacă mă trezeşti din nou, voi depune o plângere la asociaţie. Copiii tăi sunt responsabilitatea ta. Amintiţi-vă că nu sunteţi singurii care locuiesc în această clădire”.
Nacho mai primise avertismente, unele destul de enervante şi ameninţătoare. Ştiind cine este autorul, încercase să îl contacteze telefonic sau să discute faţă în faţă. Cu toate acestea, persoana în cauză nu i-a deschis niciodată uşa şi nici nu a răspuns la apelurile sale.
Prin urmare, bărbatul a decis să abordeze această plângere apelând la internet, prin intermediul profilului său de Twitter. Iată care a fost răspunsul său:
„Crede-mă, părinţii sunt primii care îşi doresc ca micuţii lor să doarmă liniştiţi în fiecare seară, dar din păcate realitatea nu este întotdeauna asta. Îmi pare rău că plânsul fiicei mele îţi întrerupe visele, dar s-a născut cu acest ‘defect de fabrică’ şi nu are niciun comutator care să o oprească. Aş fi de acord cu tine dacă aş cânta la tobe la 4:00 dimineaţa, dar dacă fiica mea plânge noaptea nu este vina nimănui. Dacă această experienţă nu te-a făcut să îţi doreşti să devii părinte, îţi urez tot ce e mai bun ca să poţi aduce copii tăcuţi pe lume. În cele din urmă, dacă ai ceva de spus, te-aş ruga să o faci personal sau să îmi deschizi uşa când vin să sun la tine. În acest fel nu voi mai fi obligat să comunic prin intermediul reţelelor sociale. Acestea fiind spuse, noapte bună”.
Tweet-ul lui Nacho a primit peste 7.000 de comentarii. Mulţi i-au luat partea, arătând înţelegere şi solidaritate. În schimb, alţii consideră că vecinul său are dreptate, apelând la dreptul de a se putea odihni fără să fie deranjat. Cei mai mulţi au sugerat pur şi simplu izolarea fonică a camerei fetiţei.
Deocamdată nu se ştie cum s-a încheiat povestea, totuşi ceea ce contează este să încercăm întotdeauna să rezolvăm conflictele prin compromisuri. La urma urmei, libertatea unui individ se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.
Ţi-a plăcut acest articol?
