Într-una din zile, tânăra se plimba prin cartier când a observat de cealaltă parte a unui gard un câine care cerea cu disperare ajutor. Patrupedul era legat de un copac şi în jur nu era nici urmă de apă sau mâncare.
Takia, aşa cum a hotărât Laura să o numească, părea murdară şi slăbită. Dar cel mai rău lucru s-a dovedit a fi nivelul de disperare pe care biata căţeluşă îl transmitea. Era evident că dorea să fie eliberată şi să se poată bucura de viaţă.
Toate acestea au îngrijorat-o nespus de mult pe Laura, care a decis să facă tot ce-i stă în puteri să o ajute.
Laura a depus plângere la Controlul Animalelor, invocând un caz de abandon. Cu toate acestea, atunci când autorităţile au intervenit, şi-au dat seama că animalul avea un stăpân şi au ajuns la concluzia că nu există niciun motiv pentru a-l lua în custodie.
„Atâta timp cât există o cuşcă pentru câini, cât şi hrana şi apa necesare, animalul este în regulă” – a fost răspunsul primit de Laura din partea unui ofiţer de la Controlul Animalelor.
Răspunsul a întristat-o şi înfuriat-o pe femeie, dar aceasta nu era dispusă să renunţe.
Laura a continuat să o viziteze pe Tikita în fiecare săptămână aducându-i mâncare şi oferindu-i mângâieri şi cuvinte de afecţiune pentru a o înveseli. Cele două bune prietene au devenit în scurt timp de nedespărţit.
Deşi nu a putut să o ia momentan, nu a lăsat-o singură şi a început să o viziteze.
„Pe vremea aceea mi-am spus: ‘Doamne, trebuie să iau acest câine cu mine, chiar dacă va trebui să îl fur…” – îşi aminteşte Laura.
Dar după aproape un an de vizite constante, povestea a luat o turnură neaşteptată.
La începutul verii, Laura a mers în vizită la câine împreună cu mama sa, exprimându-şi îngrijorarea că ar putea suferi de căldură. La acel moment, mama a încurajat-o să raporteze din nou cazul celor de la Controlul Animalelor.
Din fericire, de această dată, cererea Laurei a primit un răspuns pozitiv.
Autorităţile l-au vizitat pe proprietar şi acesta a decis într-un final să predea câinele. Acolo era Laura, încântată de posibilitatea adopţiei. Tikita a fost şi ea foarte fericită că şi-a câştigat în sfârşit libertatea.
„De îndată ce am aflat că avea cinci ani, m-am gândit că este uimitor că am petrecut atât de mult timp cu ea” – a spus Laura.
Acum această dulce prietenă cu patru picioare şi mama ei adoptivă sunt gata să scrie un nou capitol împreună. Suferinţa Tikitei s-a încheiat când în sfârşit şi-a găsit o persoană generoasă care o umple de dragoste şi, în plus, îi oferă un pat confortabil în care să se odihnească până la sfârşitul zilelor.
Aceasta este o poveste despre curaj şi perseverenţă, iar Laura este un exemplu grozav al faptului că nu trebuie să renunţăm niciodată, mai ales atunci când vine vorba de salvarea unei vieţi.
Ţi-a plăcut acest articol?
