Protagonista poveştii este o pisicuţă pe nume Aela. O femeie din California a găsit-o într-o curte pe când avea doar câteva zile. Puiul încă avea ochii închişi.
Amabila doamnă a aşteptat răbdătoare venirea mamei pisicuţei, dar aceasta nu şi-a făcut apariţia. Drept urmare a contactat Wrenn Rescues, o organizaţie de voluntari dedicată salvării şi asistenţei animalelor.
Ashley Kelley, o activistă a grupului, s-a ocupat de operaţie. De îndată ce a văzut-o, şi-a dat seama că pisicuţa nu avea încă nasul complet format.
Aşa că a fost necesar să fie hrănită cu un biberon special care să i se potrivească. Aela, cum a fost botezată, şi-a dat seama că este în siguranţă, s-a relaxat şi a tras un pui de somn binemeritat.
Pe măsură ce zilele treceau, pe atât starea pisicuţei s-a îmbunătăţit, devenind mai sănătoasă, mai puternică şi mai plină de viaţă. Este atât de afectuoasă şi adorabilă, încât întoarce orice privire cu toată tandreţea de care este capabilă.
Printre detaliile care o caracterizează se numără şi adorabilul ei năsuc: Aela are un nas încântător care o face specială şi captivantă. Îi place să se joace, să doarmă, să se rostogolească în păturica moale şi să fie pieptănată cu o periuţă de dinţi. Cine a avut grijă de ea a făcut, fără îndoială, un lucru extraordinar.
Totuşi, de fiecare dată când îşi exprimă recunoştinţa, toţi prietenii săi umani se simt extrem de mulţumiţi şi fericiţi să fie martorii acestei minuni.
La final nu-şi mai are rostul decât o singură întrebare: În concluzie cine a salvat cu adevărat pe cine?
Ţi-a plăcut acest articol?
