Fernando Galindo García este inspector al Poliţiei Naţionale la postul de poliţie din Cádiz. El este responsabil de coordonarea serviciilor de noapte şi a fost coordonatorul primirii şi transferului celor 26 de imigranţi. Asta fără să luăm în calcul căţeluşul adorabil care se afla printre ei.
„Le-am spus să lase persoana care deţine câinele să coboare ultima să câştige timp în negocieri şi să vedem ce vom face cu patrupedul” – povesteşte Galindo.
Era pentru prima dată când se confrunta cu o asemenea situaţie. Deşi există protocoale pentru astfel de cazuri, niciunul nu se plia pe ceea ce şi-ar fi dorit el pentru acel căţel.
„Ne-a dat câinele cu o tristeţe imensă, imaginaţi-vă trauma prin care trecea. Poate era singurul membru al familiei sale; e foarte greu, trebuie doar să te pui în pielea lui” – a precizat poliţistul.
Proprietarul câinelui, precum şi ceilalţi imigranţi care se aflau pe ambarcaţiune, au fost transferaţi dimineaţa la Centrul de Plasament Temporar al Străinilor (CATE). Şi din moment ce animalele nu pot intra acolo, inspectorul nu a avut de ales decât să se ocupe de căţeluş.
În timp ce poliţistul a făcut toate aranjamentele posibile, s-a îndrăgostit iremediabil de adorabilul patruped.
Când i-a făcut poze şi i le-a trimis soţiei sale, el i-a spus: „Are o energie imensă, este adorabil, nu puteam să-l las acolo în nepăsare”. Atunci a început o adevărată poveste de dragoste între poliţist şi câine, demnă de un film.
După ce i-a dat mâncare, apă şi i-a adormit în braţe, a doua zi dimineaţă Galindo l-a dus pe Res la veterinar. Medicul i-a spus că patrupedul este un metis de American Stanford, în vârstă de aproximativ trei luni şi jumătate şi că este perfect sănătos.
„I-am cerut să-l vaccineze, să-l cipeze şi tot ce mai avea nevoie” – spune poliţistul.
Totul părea să meargă foarte bine, până când a fost contactat de şeful său care l-a tras la răspundere pentru acţiunile sale vizavi de câine. „Galindo, ai luat un câine? Cei de la Sănătate îl caută!” – i-a spus pe un ton răstit superiorul său.
Cineva din Guvernul Regional Andaluz i-a explicat că animalele din Africa, conform protocolului european, trebuie puse în carantină şi apoi sacrificate. Pentru că rabia nu a fost încă eradicată pe acel continent.
Inima lui Galindo era sfâşiată. Nu-i venea să creadă că asta era soarta acelui căţel, a cărui singură vină era că ajunsese însoţitor de călătorie al stăpânului său în căutarea unei vieţi mai bune.
Din fericire, după ce a făcut tot posibilul pentru a găsi o soluţie optimă pentru câine, autorităţile i-au permis lui Res să fie transferat în carantină acasă la poliţist. Şi după ce s-a luptat din toată fiinţa lui să-i schimbe soarta, a reuşit să împiedice eutanasierea căţeluşului pe care îl iubea atât de mult.
„Nu aş fi permis niciodată asta, chiar dacă ar fi trebuit să-l cheme pe rege” – a declarat Galindo plin de convingere.
Şi în cele din urmă, autorităţile au acceptat cererea de adopţie a lui Res, pur şi simplu pentru că Galindo „se îndrăgostise” de el.
Desigur, Galindo a trebuit să semneze o declaraţie în calitate de persoană responsabilă cu ţinerea sub observaţie a animalului la domiciliu, întrucât era un câine „dintr-o zonă endemică a rabiei”. În plus, trebuia să fie scos întotdeauna la plimbare cu botniţă şi însoţitor, fără a interacţiona cu alte animale sau cu alte persoane şi niciodată în afara Cádizului.
Şi dacă ar apărea simptome de furie, era obligat să accepte eutanasierea lui Res. În cele din urmă, nu putea renunţa la animal până nu trecea perioada de izolare de şase luni.
Dar povestea lui Res nu se termină aici.
Se pare că după ce fotografiile lui Res au fost postate pe reţelele de socializare, o vecină a stăpânului imigrant, pe nume Halima, l-a recunoscut. Şi a contactat poliţistul pentru a-i mulţumi pentru tot ce a făcut pentru animalul de companie al prietenului său.
Femeia a dezvăluit că proprietarul este un tânăr pe nume Yassin, originar din El Aaiún, Sahara Occidentală, unde acesta îi fusese vecin. Halima, care locuieşte acum în Malaga, spune că Yassin este un mare iubitor de câini de la o vârstă fragedă. Aşa că, atunci când a vrut să vină în Europa, lucru care l-a costat 8.000 de euro, nu a vrut să plece fără câinele lui drag, care de fapt se numeşte Oscar.
„Singurele lucruri pe care le-a luat cu el au fost actele animalului, care pe parcursul călătoriei de 36 de ore s-au udat, devenind ilizibile” – a povestit Halima.
Se pare că printre acele hârtii se afla şi carnetul sau de sănătate şi, paradoxal, inclusiv dovada care atesta că fusese vaccinat împotriva rabiei.
Yassin a contactat-o pe Halima imediat ce a ajuns în Spania şi, printre lacrimi, i-a spus devastat că i-a fost luat câinele.
„Era foarte îngrijorat, nu ştia ce se întâmplase cu câinele lui… Până când l-am văzut pe internet şi am aflat că trăieşte şi se află în grija unui poliţist. Povestea aceasta trebuia să devină film!” – a mai adăugat Halima.
Atunci Yassin i-a cerut lui Halima să-i mulţumească poliţistului pentru dragostea arătată câinele său, din moment ce acum face parte din viaţa lui Galindo.
De acum înainte tânărul trebuie să se concentreze să-şi refacă viaţa, aşa că îşi doreşte foarte mult ca inspectorul Galindo să păstreze câinele, deşi nu exclude să-l viziteze din când în când.
Inspectorul a decis să iniţieze un apel video cu Yassin şi Halima, în cadrul căruia a spus:
„Dacă îl vrei înapoi, eu ţi-l dau, chiar şi cu toată durerea din inimă…”
Galindo, la rândul său, garantează că va avea mare grijă de Res, iar când lucrurile se vor aranja şi dacă îi convine câinelui, iar stăpânul lui îl mai doreşte, se poate întoarce în braţe sale, chiar dacă poliţistul îl va înapoia cu inima zdrobită, dar totuşi fericit că a făcut ceea ce trebuia.
O poveste frumoasă care nu încetează să emoţioneze. Lumea are nevoie de mai mulţi astfel de poliţişti, mai umani şi mai sensibili, mai ales atunci când vine vorba de protejarea animalelor vulnerabile.
Ţi-a plăcut acest articol?
