Dintre toate cele enumerate mai sus, se pot desprinde unele personaje care vă pot marca viaţa. Un om care locuia în acel complex a declarat:
„Toţi cei din complex ştiau cine este Ugly. Ugly a iubit trei lucruri în această lume: să mănânce de prin gunoaie, să se lupte şi să iubească.”
Această pisică nu semăna cu nicio altă felină din complexul de apartamente.
După ce şi-a petrecut întreaga viaţă trăind ca un vagabond, acest lucru începuse să-şi lase amprenta asupra lui Ugly. Mai avea doar un singur ochi, deoarece probabil pe celălalt şi l-a pierdut într-o luptă. De asemenea, îi lipsea o parte dintr-o ureche şi cu unul dintre membre şchiopăta. În mod clar fusese rupt la un moment dat.
Fractura i se vindecase într-un mod nenatural, aşa că el arăta destul de ciudat când se deplasa. Şi-a pierdut, de asemenea, coada, probabil tot într-una dintre luptele sale cu celelalte pisici, aşa că a rămas cu un mic ciot deloc plăcut vederii. Pisicile au nevoie de cozile lor pentru a-şi menţine echilibrul, probabil de aceea era destul de amuzant în timpul mersului (pe lângă piciorul rupt).
Ugly era, de asemenea, plin de cruste de la scabie. Acest lucru a împiedicat pe toată lumea să-i vadă frumoasa blăniţă. De fiecare dată când cineva îl vedea pe Ugly, spunea exact acelaşi lucru:
„Ce pisică urâtă!”
Copiilor mici din complex li s-a spus să nu-l atingă. Părinţii probabil credeau că arată atât de ciudat din cauza faptului că ar putea fi bolnav. Adulţii foloseau un furtun pentru a-l face să plece sau, chiar şi mai rău, aruncau cu pietre în el.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Ugly nu se speria. El pur şi simplu stătea neclintit până când oamenii răi renunţau şi plecau. Putea fi văzut uneori chiar apropiindu-se de picioarele vecinilor şi alintându-se de parcă le-ar fi cerut iertare. Îi plăcea şi pe micuţi. Ori de câte ori îi vedea, el alerga spre ei vrând să se gudure de mâinile lor, în speranţa că-l vor mângâia.
Totul a luat o turnură tragică atunci când câinele Husky al unui vecin l-a muşcat foarte rău. Până să intervină cineva, bietul motan era întins pe jos şi se chinuia să-şi dea ultima suflare.
Un străin s-a apropiat, l-a luat de pe jos şi l-a ţinut în braţe în timp ce motanul, cu ultimele sale puteri, a început să toarcă. Tot ce îşi dorea Ugly era să fie apreciat şi iubit în ultimele sale momente. Nici măcar nu încerca să zgârie sau să fugă, aşa cum fac unele animale când se simt ameninţate.
Voia doar să fie iubit în ultimele clipe din scurta sa viaţă. Este cel puţin liniştitor să ştim că Ugly şi-a trăit ultimele clipe fără să fie chinuit sau abuzat.
Mulţi oameni se străduie toată viaţa dorindu-şi să fie mai bogaţi, mai de succes, mai plăcuţi, mai frumoşi, dar poate ar fi bine să ne oprim şi să spunem doar atât: “Hai să fim asemenea lui Ugly”.
Distribuiţi acest articol cu prietenii şi familia!
Ţi-a plăcut acest articol?
