Da, pentru că Pablo, încă de la naştere, se luptă cu o malformaţie fizică lipsindu-i complet membrele inferioare şi superioare; Pablo se deplasează doar transportat pe o roabă special concepută pentru el. În ciuda faptului că soţia sa a abandonat familia în urmă cu peste 26 de ani, Pablo a pus întotdeauna sănătatea şi bunăstarea celor două fiice ale sale pe primul loc.
Elida Acuna, una dintre fiice, mărturiseşte: „Tatăl meu este lumea mea. El este prietenul meu, confidentul meu şi este cel mai bun tată din lume. De aceea am lăsat în urmă viaţa pe care o aveam în Argentina şi am venit să locuiesc aici ca să pot avea grijă de el, dar şi pentru că bunica mea a îmbătrânit şi nu mai poate face asta. El nu se poate mişca de unul singur, pentru că depinde de o altă persoană chiar şi atunci când trebuie să meargă la baie, dar poate răspunde la telefonul mobil sau poate forma un număr cu ajutorul nasului şi foloseşte aceeaşi metodă pentru a controla televizorul.”
Acum, că bunica este bătrână şi fără puteri, nu mai poate avea grijă de familia ei şi de fiul cu dizabilităţi, aşa cum o făcea odinioară, Elida, fiica cea mică a lui Pablo, a ştiut că cel mai bun lucru pe care îl putea face era să se mute cu el şi să aibă grijă de tatăl ei. „Nu l-am văzut niciodată pe tatăl meu trist. La el găsesc mereu bună dispoziţie şi îmi dă sfaturi înţelepte, chiar dacă nu a fost niciodată la şcoală. Este o persoană foarte inteligentă. Îl admir. El este cel mai bun tată în lume!” – mărturiseşte Elida.
Din fericire, în ciuda vârstei sale, Pablo nu a suferit niciodată de vreo altă boală şi, în general, are o stare bună de sănătate. Acum, când fiica sa, Elida, s-a mutat cu el, bărbatul speră să-şi îndeplinească un vis: să aibă propria casă, întrucât au locuit întotdeauna în chirie şi proprietarul lor vrea să-i evacueze. Dar acum, când familia este reunită în sfârşit, orice va fi posibil!
Ţi-a plăcut acest articol?
