Partenerul lui canin a fost la rândul său rănit, pierzându-şi unul dintre picioare. Din fericire, câinele lui Alcoser este un Ciobănesc German în vârstă de 8 ani pe nume Alex care are încă trei membre care să-l menţină în poziţie verticală.
Înainte de acest incident, Alcoser şi Alex erau inseparabili. Ei şi-au petrecut tot timpul împreună şi chiar au dormit în acelaşi pat când se aflau în misiune.
„Într-o zi obişnuită de misiune, ne trezeam, îi dădeam recompensa pentru câini şi mâncam puţină îngheţată înainte să ieşim în misiune, iar când ne întorceam (n.r. în bază), de obicei dormeam”, mărturiseşte Alcoser. „A fost o zi obişnuită pentru mine şi pentru Alex acolo. Era absolut normal să mâncăm ceva dulce, pentru că niciodată nu ştii dacă e ultima dată când ieşi.”
A fost dificil pentru cei doi să stea separaţi în timp ce se refac după atacul sinucigaş cu bombă.
„Medicii estimează între patru până la şase luni de recuperare, iar eu am deja o lună şi jumătate şi deja mă pot deplasa, aşa că sunt sigur că voi doborî acea aproximare”, a mai adăugat el. „În orice caz, medicii spun că am şanse destul de mari să mă refac complet şi asta chiar contează. Trebuie neapărat să mă întorc la câinele meu. Acesta este lucrul cel mai important.”
Din fericire, Alcoser nu a trebuit să aştepte până când se va face bine ca să-şi vadă prietenul său credincios.
Cei doi s-au întâlnit în cadrul unei reuniuni emoţionante la „Veterans Health Care System’s Polytrauma Rehabilitation Center” în sudul statului Texas, potrivit FOX News Insider.
A fost pentru prima dată când s-au revăzut după ce au fost decoraţi cu distincţia Purple Heart (Inima Purpurie) pentru eroism, în Washington D.C.
Până când cei doi se vor reîntâlni, de data aceasta permanent, Alcoser îşi păstrează perspectiva optimistă asupra vieţii.
„Nu am nicio frustrare, îmi văd de viaţa de zi cu zi, asta e tot ce pot face”, a spus el. „Nu am motive să fiu furios, trist sau ceva de genul acesta”.
„Trebuie să trăiesc pentru oamenii care au murit pentru mine, pentru că ei îmi dau puterea de a merge mai departe. Iar Alex nu se plânge, deci nici eu nu cred că ar trebui să o fac. Rănile lui sunt ceva mai grave decât ale mele. Mulţi oameni îl numesc câine, dar eu cred că este mai mult decât atât. E un prieten adevărat.”
Câinii sunt într-adevăr prietenii cei mai buni ai omului, iar această întâmplare este o dovadă remarcabilă în acest sens. Distribuiţi această poveste impresionantă în onoarea câinelui care era capabil să-şi sacrifice chiar şi viaţa pentru a-şi salva prietenul uman.
Ţi-a plăcut acest articol?
