De ce copiii, nepoţii şi rudele tind să-şi abandoneze din ce în ce mai mult părinţii sau bunicii? Care sunt cauzele acestui fenomen? Realitatea este poate mai simplă decât pare: în timp, copiii cresc, se creează familii noi şi apar noi responsabilităţi şi obligaţii din ce în ce mai mari. Este de la sine înţeles că timpul liber devine din ce în ce mai puţin, iar zilele trec mult mai repede, aproape fără ca noi să observăm.
Un timp care se scurge, însă, şi pentru părinţii noştri, care îmbătrânesc, cu tot mai multe probleme, cu tot mai multe afecţiuni. O povară pe care adesea copiii cu o familie şi o carieră nu au curajul să şi-o asume şi să o uşureze pentru cei care i-au adus pe lume, făcând o mare greşeală.
Ei greşesc, deoarece abandonul unui părinte în vârstă este cea mai frecventă cauză a suferinţelor mari (şi adesea foarte tăcute); fie că rămân în casă fără să primească vizite de la copiii sau nepoţii lor, fie că sunt transferaţi la un azil pentru că nu mai pot fi îngrijiţi de rude, abandonul este acelaşi.
Pentru a atenua această distanţă forţată, uneori pot fi suficiente doar apel telefonic frecvent, o vizită surpriză, o călătorie împreună, un prânz sau o cină, care trebuie împărţite pe tot parcursul anului şi nu doar în timpul vacanţei.
Dacă mai ai în viaţă un bunic sau un părinte în vârstă, vizitează-i mai des, nu ai idee cât de sfâşietoare este durerea de a te simţi abandonat de rudele tale. Oferă-le o mângâiere, îmbrăţişează-i, discută cu ei: nu vei regreta!
Ţi-a plăcut acest articol?
