Amabilul motan locuieşte în Olanda, într-o casă impunătoare, alături de familia lui adoptivă. A fost salvat cu mai bine de un an în urmă, în timp ce părinţii săi adoptivi erau plecaţi în vacanţă. Potrivit lui Klarieke, stăpâna lui Stavros, micuţul trăia pe străzi şi era foarte bolnav.
„A fost salvat de o olandeză care se stă în Zakynthos în fiecare vară”, spune ea. „Femeia căuta o casă permanentă pentru motan, aici în Olanda, aşa că am decis să-l adoptăm. Eu şi soţul meu ne-am spus unul altuia: ‘Aceasta este ultima pisică, trei sunt de ajuns.’”
Nici prin gând nu le trecea că la distanţă de un an de la adoptarea celui care credeau că este ultimul motan din familie, Stavros va deveni protectorul fidel al unui pisoi care frecventa grădina casei.
La prima vedere, se putea spune că era subnutrit şi foarte dezorientat.
Klarieke are îndoieli serioase că pisoiul a mai cunoscut vreodată dragostea vreunei familii. Totul s-a schimbat când Stavros s-a apropiat de pisoiul neajutorat şi l-a tratat ca şi cum ar fi fost prieteni de când lumea.
Totul părea să indice că Stavros, motanul roşcovan, luase puiul în grija lui şi stabilise cu el o legătură de nezdruncinat. Stăpâna a observat o pereche jucându-se în grădină, alintându-se cu tandreţe şi formând una dintre cele mai frumoase legături pe care Klarieke le văzuse vreodată.
Pisoiul se bucura zilnic de compania noului său cel mai bun prieten, chiar dacă se afla la doar câţiva metri distanţă de casă. Cu toate acestea, ori de câte ori se apropia cineva, alerga să se ascundă într-un tufiş. Din fericire, încetul cu încetul, oamenii i-au putut câştiga încrederea. Chiar şi cu toată timiditatea lui, părea să se simtă în siguranţă doar în preajma lui Stavros.
Familia şi-a dat seama repede de frumoasa prietenie care se născuse între cei doi motani. Complicitatea lui a fost atât de admirabilă, încât Stavros l-a lăsat pe pisoiul abandonat chiar să-i mănânce din farfurie. La urma urmei şi el trecuse prin aceeaşi experienţă a străzii şi părea să-i înţeleagă toate nevoile.
Din fericire, stăpânii au vrut să facă tot posibilul să-l ajute pe noul prieten al lui Stavros şi din acel moment au decis să lase un castron suplimentar cu mâncare. „I-am oferit pisoiului propria farfurie cu mâncare în şopron, dar a fugit când m-a văzut. Se pare că îi era atât de foame încât în cele din urmă a riscat să între să mănânce”, a spus Klarieke.
Treptat, pisoiul a căpătat încredere şi a înţeles că stăpânii prietenului său erau oameni buni. Din acel moment a început să se întoarcă zilnic să mănânce şi la scurt timp după aceea a acceptat să fie îmbrăţişat. A fost începutul unui nou capitol pentru pisoiul lui Stavros.
Timpul a trecut şi Stavros a devenit din ce în ce mai atent la fiecare pas pe care îl făcea micuţul, urmărind dacă se simte confortabil sau dacă e încântat de toată atenţia pe care i-o acorda familia de oameni. „Stavros s-a comportat ca un tată pentru el, iar pisoiul a început să petreacă din ce în ce mai mult timp cu el în şopron în timpul zilei”, a remarcat Klarieke.
Câteva săptămâni mai târziu, i-au dat numele Charlie şi deja se plimba prin casă în compania prietenului său. „Putem spune oficial că Charlie s-a mutat în casa noastră şi avem o cameră doar pentru pisici. Vine în bucătărie la cină şi ne lasă să-l mângâiem, ba chiar să-l îmbrăţişăm.”
Charlie a învăţat multe lucruri de la Stavros, care a acţionat ca un adevărat tată protector. Stavros l-a învăţat cum să folosească litiera şi multe alte activităţi necesare pentru a se adapta la noul său mediu. Pisoiului încă îi place să petreacă mult timp cu bunul său prieten, dar încet-încet îşi dezvăluie adevărata sa personalitate.
Ţi-a plăcut acest articol?
