Acesta este cazul lui Sader Issa, un băiat sirian de 21 de ani, cu un tată care are sindromul Down. Tânărul a povestit ce înseamnă să creşti într-o familie „specială”, chiar dacă mai potrivit ar fi să spună „crescut de doi părinţi extraordinari”…
Tatăl său, Jad, l-a crescut ca mulţi alţi părinţi: senin, fericit, sprijinindu-l şi ajutându-l atât din punct de vedere economic, cât şi emoţional şi oferindu-i toată afecţiunea de care era capabil. Astăzi, Sader studiază pentru a deveni medic dentist, iar tatăl său nu-şi ascunde mândria de a fi crescut un băiat atât de deştept, în ciuda tuturor dificultăţilor.
Circumstanţele particulare ar putea duce pe oricine cu gândul la o existenţă bazată pe eforturi, sacrificii şi greutăţi. Cu toate acestea, Sader vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa sa cu o seninătate absolută, descriind o familie plină de bucurie, dragoste şi sprijin reciproc.
Sader este mândru că are un părinte care a fost lângă el în fiecare moment al vieţii sale, ajutându-l să devină omul care este acum. Jad este un om simplu, lucrează într-o moară de lângă casa lui, fiind plăcut şi respectat de întreaga comunitate.
View this post on Instagram
Povestea lui Sader ne face cu siguranţă să reflectăm la ceea ce reprezintă cu adevărat această dizabilitate şi la semnificaţia conceptului de „normalitate”. Dacă bunica băiatului ar fi decis să nu-l nască pe Jad, acum nu ar mai fi aici pentru a-şi trăi viaţa, pentru a-l face pe tatăl său mândru, un părinte care le vorbeşte tuturor despre fiul său cu apelativul „doctorul”. Acest lucru mărturiseşte că dragostea, un concept adesea greşit înţeles şi banal, este practic singurul sentiment care mişcă lumea cu adevărat.
Ţi-a plăcut acest articol?
